În situația în care se dorește revocarea unui contract de donație legea aplicabilă este cea în vigoare la data încheierii contractului, în cazul nostru anul 2010, conform art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, care prevede expres şi explicit că contractul este supus acestor dispoziţii în tot ce priveşte executarea şi încetarea sa. Prin urmare, instanţa a avut în vedere dispoziţiile Codului Civil de la 1864.
În apărarea sa, unul dintre pârâți a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, susținând că reclamanta trebuia să solicite anularea contractului imediat ce pârâtul a încetat executarea contractului; apărare pe care instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată. Având în vedere faptul că obligația de întreținere are caracter de continuitate, pentru fiecare neexecutare în parte curge o prescripție distinctă, conform art. 12 din Decretul-lege nr. 167/1958 în vigoare la data încheierii contractului, prevedere legală preluată și în codul civil actual (art. 2.503 alin. 2). Astfel, instanța găsește întemeiată excepția prescripției pentru prestațiile de întreținere datorate în perioada 25.06.2010 – 28.11.2019 (3 ani anterior introducerii cererii de chemare în judecată). Termenul de prescripție este cel general de 3 ani prevăzut atât de Decretul-lege anterior menționat. Cât și de codul civil din 2009. Pentru prestațiile scadente până la data de 30.09.2011 sunt aplicabile prevederile decretului, iar pentru cele născute ulterior, sunt aplicabile prevederile codului civil.
S-au invocat de către pârât în egală măsură excepția lipsei de interes și lipsei capacității procesuale active a reclamantei față de donatoarea M.F., Instanța a constat că și aceste excepții sunt neîntemeiate, deoarece reclamanta nu a introdus cererea de chemare în judecată și în numele defunctei M.F., iar pe de altă parte, aceasta nu era o veritabilă donatoare, deoarece nu a donat nimic prin contractul respectiv. Față de aceasta, contractul a încetat prin decesul acesteia.
Astfel, art. 829 C.civ. prevedea că „Donațiunea între vii se revocă, pentru neîndeplinirea condiţiilor cu care s-a făcut, pentru ingratitudine şi pentru naştere de copii în urma donațiunii.” Pe de altă parte, chiar dacă actul este denumit donaţie cu sarcină de întreținere, raportat la atitudinea părţilor, specifică contractului de întreţinere, instanţa nu poate reţine intenţia liberală a donatoarei, dimpotrivă reclamanta a avut aşteptarea unei întreţineri complete, cu toate cele necesare traiului de zi cu zi, anume alimente, gătit, spălat, curăţenie. În situația în care un contract de donație include și sarcini pentru donatar, acest contract este sinalagmatic în parte. Sarcina era una îndelungată sau nu, fiind constituită pe un termen necunoscut (data decesului unei persoane echivalează cu termen – ca modalitate a obligație- fiind un eveniment viitor și sigur, fără însă a fi cunoscută cu certitudine), ceea ce oferă și caracter aleatoriu contractului. Analizând în concret speța de față și termenul lung scurs de la data încheierii contractului se poate afirma că acest contract este un veritabil contract sinalagmatic. Astfel, având în vedere natura juridică a contractului perfectat între părţi, instanţa arată că acesta nu era reglementat expres în legislaţia în vigoare la data perfectării. Deşi contractul de întreţinere este un contract nenumit, acesta este, fără îndoială, un contract sinalagmatic pentru desfiinţarea căruia trebuie îndeplinite condiţiile rezoluțiunii judiciare, conform art. 1020 C.civ. de la 1864.
Astfel, instanţa este datoare a verifica îndeplinirea a două condiţii, anume să existe o neexecutare totală sau parţială, dar semnificativă, a obligaţiei contractuale, iar acesta să se datoreze culpei părţii. În cauză nu se pune problema punerii în întârziere din moment ce acesta operează de drept datorită caracterului esențialmente alimentar al obligaţiei de întreţinere, conform art. 1079 pct. 3 C.civ.
Conform art. 1073 C.civ „Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei, şi în caz contrar are dreptul la dezdăunare”. Cu privire la neîndeplinirea obligaţiei asumate de către una dintre părţi, art. 1020 C.civ. prevede că „condiţia rezolutorie este subînţeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părţi nu îndeplineşte angajamentul său, iar art. 1021 arată că partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenţia, când este posibil, sau să-i ceară desfiinţarea, cu daune-interese.
Clienta noastră a făcut dovada existenţei obligaţiei de întreţinere în sarcina pârâţilor, dar aceştia nu au reuşit să facă dovada executării depline a obligaţiei asumate, obținând pe cale de consecință revocarea contractului de donație încheiat cu pârâții și revenirea la situația anterioară de carte funciară, respectiv redevenind proprietar pe imobilul care a făcut obiectul contractului de donație. (Sentinta civilă nr. 323/2024 pronunțată de Judecătoria Salonta)
