Recent am oferit clientei noastre vestea mult așteptată privind recuperarea indemnizației pentru concediul medical și pentru concediul de odihnă de care a fost privată de către fostul angajator.
Pe fondul unui diagnostic crunt care nu era compatibil cu atribuțiile sale de serviciu, cleinta noastră a intrat în concediul medical pentru 284 zile. Toate concediile medicale acordate au cuprins Codul de indemnizație 14, care în conformitate cu Anexa nr.1 din Ordin 1192/745/2020 este aferentă celor suferinzi de neoplazii și care în coroborare cu dispozițiile art. 17, alin.(2) din O.U.G. nr.158/2005 reprezintă 100% din baza de calcul stabilită la art.10 din aceeași normă legală.
Dispozițiile art.2 alin.(1) din Legea 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate prevăd astfel: „Concediile medicale și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, la care au dreptul asigurații, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, sunt: (…) a) concedii medicale și indemnizații pentru incapacitate temporară de muncă, cauzată de boli obișnuite sau de accidente în afara muncii; (…)”.
Mai departe, dispozițiile art.36 prevăd în mod expres persoana în sarcina căreia se naște obligația de plată a indemnizațiilor cu titlu de concediu medical, astfel:
(1) Calculul și plata indemnizațiilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se fac pe baza certificatului de concediu medical eliberat în condițiile legii, care constituie document justificativ pentru plată.
(3) Plata indemnizațiilor se face lunar de către:
- a) angajator, cel mai târziu odată cu lichidarea drepturilor salariale pe luna respectivă, pentru asigurații prevăzuți la art. 1 alin. (1) lit. A;
Totodată, dispozițiile art.38 din același act normativ prevede la alin.(1) modalitatea prin care „Sumele reprezentând indemnizații, care se plătesc asiguraților și care, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate”.
Referitor la indemnizația privind concediul de odihnă s-au avut în vedere următoarele prevederi legale și argumente: concediul de odihnă constituie una din formele timpului liber, a cărui necesitate şi însemnătate rezultă din conţinutul dispoziţiilor legale care îl reglementează, cât şi din practica raporturilor sociale de muncă.
Dreptul la concediu anual este un drept fundamental prevăzut de Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene, în legislația internă, dreptul la concediu anual este un drept principal derivat din dreptul fundamental la odihnă, prevăzut de Constituția României.
Astfel, potrivit art. 41 alin. (2) Constituția României „salariații au dreptul la măsuri de
protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege”.
Conform art. 144 din Codul Muncii, alin. (1) „dreptul la concediu de odihnă anual plătit
este garantat tuturor salariaților” .Potrivit art. 146 alin. (3) din Codul muncii compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă.
Potrivit art. 146 din Codul Muncii, alin. (1) „concediul de odihnă se efectuează în fiecare an”, „compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă”.
Din analiza art. 144, art.146 coroborate cu art.38 din Codul Muncii rezultă că regula
constă în efectuarea concediului de odihnă, drept al angajatului, ce nu poate fi retras şi nici nu poate constitui obiect de tranzacţie. Deciziile CJUE în cauzele C-619/16 și C-684/16, stabilește că la încetarea unui contract de muncă, un angajator trebuie să compenseze în bani zilele de concediu de odihnă neefectuate chiar și în situația în care salariatul n-a depus cerere de concediu.
În plus față de cuantumul indemnizațiilor solicitate cu titlu de concediul medical și concediu de odihnă instanța a admis și cererea de acordare a dobânzii legale prin prisma dispozițiilor art. 1531 Noul Cod Civil: „Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării. Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea întinderii prejudiciului se tine seama si de cheltuielile pe care creditorul le-a făcut, într-o limita rezonabila, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului. Creditorul are dreptul si la repararea prejudiciului nepatrimonial.”
